Am ajuns la primul post , care cred ca doar io o sa il citesc :), desi "Dum spiro .... "  hai sa fie.

O noapte si o zi ... din .. calatoria spre casa.

Intr-oz i de duminica am decis sa incep "calatoria". Uite ca sa scurs  ziua si io tot nu reuseam sa imi misc fundul din dulcele mister ce ma cuprinsese ultimele 2 saptamani. Dar asta este ,ne conformam realitatii. Realitatea a castigat! Traiasca lumea visurilor. 

Tren, noapte, un telefon care atrage atemtia prin tacerea sa si un PC micut si obosit care emitea sunete dubioase alimentandu-se din seva energetica a trenului. Acel Mos sugubat era atat de aproape de a castiga lupta incat mi-am permis sa il gonesc cu un miros "subtil" de zeci de tigari fumate in reprizele cursei spre "acasa". Dimineata friguroasa , surioara care ma inatlnit si dupa aia o masa "copiosa" la un "restaurant" gen ... Impinge Tava ? Radio , m-am plictisit de cuvinte de ce sunt obligati sa vorbeasca atat de mult acei insi ? Vama Romana , un ultim telefon al confirmarii inevitabilului. 

 "HOME"  freaking " HOME" urlai io iesind din WC-ul din vama "moldoveneasca" visand la o masca antigaz si intr-o stare de relaxare totala dupa ce mi-au fost verificate pungile cu underware din geanta 1 -2 -3 . Drum nazbitios incercand sa evitam invetabilul ... gropile imense . Experienta urmeaza cu un formidabil rodeo incercand sa ma tin pe scaunul din spate a unui microbus ce se indrepta spre punctul final al calatoriei si lamentarile pe seama lipsei unei casti de protectie a pretioasei parti ... posterioare a organismului. Tot drumul nu intelegeam de ce vad pete rosii in fata ochilor, ca sa consat dupa lungi analize ca sunt  imagini a unei utopii "afgane" ce se naste in RM.  De ce zambeam ca tampul in timpul experientilor " nefaste" nu stiu, dar mi-a ramas impregnat acel zambet . Ma bucur sa-l pastrez pana acum. Scotchul a fost minunat , ar fi fost si mai si daca tatal nu ar fi retras restul sticlei pentru a se lauda pe nu stiu unde cu ea. Oamnei buni mancati capsuni direct de sub tufe , rezulta ...  faceti economie de zahar si chiar sunt BUNE ! Ciresile din pacate nu sau copt deci am fugit acasa cu gentutele in spinare,  sa ma infrupt din "suba" de acasa facuta de mama. 

Somnul ma lovise brusc, insa dorinta de a tasta aberatii a fost declarata prioritara. Deci am reusit sa scriu aceste randuri, pentru a-mi aminti ce sa intamplat astazi.

Mau intristat crucile  de pe marginea drumului plini de gropi ce confirmau multele PANOURI despre pericolul accidentelor. Oare cand o sa sa se apuce sa repare drumurile in petecul asta de pamant , in loc sa puna panouri si sa rada dupa aia ca am fost avertizati ?

Ma bucurat ca imediat ce am coborat din "bus" am intalnit un coleg e scoala care ma servit cu o bere de ziua lui care a fost cu o zi inainte. Ce mica e lumea nu l-am vazut de 14 ani.

Ahhh, uitasem, ... tre sa si dorm.